E greu...

 Am o dificultate in a porni acest post, probabil pentru ca mi'e foarte greu sa vorbesc despre cele intamplate in ultima vreme. Deja, toate astea, imi apasa foarte greu pe umeri, si din nou trebuie sa mi se demonstreze ce eu intotdeauna sper sa nu fie adevarat.  Cred ca vi s'a intamplat si voua de n+1 ori sa spuneti un lucru, fiind constienti ca asa este, dar, totusi sa va doriti sa nu fie asa, sa va inselati. Si ce gust amar aveti cand aflati ca aveti dreptate...Nu? Eh, daca e asa, atunci ma intelegeti.

Asa ca, o sa presupun ca ma intelegeti, si o sa ma "chinui" sa continui aceasta postare.

Mi'ar placea sa fiu in momentu' acesta ca cei care nu inteleg si doresc sa apese butonul "x". Dar, bine inteles, asta nu se poate :)).

E destul de aiurea, sa vezi ca ti se intampla numai lucruri urate si nedrepte, culmea, unu dupa altu. Cum expiri umpic cu un ton de "liniste", parca te aude cineva, si vrea sa iti schimbe respiratia. Si va asigur, ca i'a reusit mereu. :)

E greu cand vezi ca nici parintii tai numai sunt de acord in ceea ce spui tu, si cred intotdeauna pe cei care vor sa'ti faca rau... Nu prea inteleg de ce, pentru ca, culmea, ei "iti scot ochii" ca vor sa te protejeze. Scuzati'mi nesimtirea, dar eu nu prea vad chestia asta... Poate ca asta se intampla la mine, poate la voi e altceva. Daca ar fi asa, atunci haideti sa ma consider un caz special, de la care sa facem abstractie... Pentru un moment, oricum... Oricarui om i se umple paharul la un moment dat...

Brotacel!!!

Am avut surpriza de a gasi un brotacel superb si cu un verde deosebit in gradina. Asa ca mi'am luat o mica pauza de la activitatea ce o practicam in momentul acela pentru a'l fotografia. :D

Exact!

Exact ce spuneam... Spuneam ca o sa uit sa mai trec pe aici, si exact asta s'a intamplat. Imi pare rau. Am fost foarte ocupata cu anumite lucruri marunte, incat am uitat a mai scrie ceva pe blog. Adevaru' este ca am destule subiecte despre care sa scriu, pentru ca in timpul asta mi s'au intamplat destule lucruri. De ambele sensuri, bune si rele. Dar, o sa selectez...

P.S. La multi ani Athenei, pentru implinirea frumoasei varste de 16 ani! Sa ne traiesti! Te iubesc. Si, nu uita... Zambeste si aminteste'ti ca fluturii traiesc doar o zi pe pamant! Trage tu concluzia acum la ce ar trebui sa faci! :D :x

Paste fericit!

O sa va urez clasicul Paste fericit alaturi de cei dragi, sa fiti bucurosi si sa nu fiti incruntati zilele acestea.

Sincer, inca sunt confuza, stiu anumite lucruri dar nu stiu ce sa cred. Nu am tinut post, nu am sa ma spovedesc si nu o sa ma impartasesc. Anyway, te spurca ce'ti iese pe gura nu ce'ti intra.

Pastile sunt o sarbatoare religioasa ce comemoreaza Învierea lui Iisus Hristos la trei zile dupa crucificarea sa din Vinerea Mare, ce marcheaza sfârsitul Postului Pastilor. Pastile sunt sarbatoarea cea mai Sfânta din calendarul crestin, urmate de Craciun, si sunt considerate sarbatoare nationala în majoritatea tarilor cu traditie crestina, cu exceptia notabila a Statelor Unite, unde este celebrata doar Duminica Pastilor (nu si Lunea Pastilor).

Eliberarea! De atunci, incoace, trecand prin Crestinism si Islam, adeptii Vietii de Apoi si credinciosii in Regatul Cerului stiu ca exista doua timpuri ale evolutiei, cel uman destinat cuprinderii si intelegerii universului exterior si cel divin, un timp al meditatiei, al moralitatii si al desavarsirii spirituale pentru a cuceri universul interior.

Nu stiti ca noi vom judeca pe îngeri..
Epistola Sf.pavel catre Corinteni 63

Da... Asa e, inca de pe atunci, Caiafa si cei din Sinedriu nu credeau ca Iisus isi va insusi calitatea de Fiu al lui Dumnezeu, caci cine isi insusea calitatea aceasta, de Fiu al lui Dumnezeu, constituia „crimen laesae majestatis, adica blasfemie impotriva lui Iahova - Dumnezeu - si aceasta se pedepsea cu omorarea prin aruncarea cu pietre. Domnul a confirmat ca este Fiul lui Dumnezeu pentru ca de acest raspuns depindea viata omenirii. Deci, cu demintatea Sa, Domnul Iisus, pe care nici nu o putem descrie, nu avem cuvinte de ajuns, cu puterea Lui de stapan al vietii si al mortii, Iisus si-a rostit singur sentinta de moarte pentru El si de viata pentru omenire!, zicand Tu zici, adica asa este. Si chiar mai mult le-a raspuns criminalilor Sai, zicandu-le „ Si va spun inca De acum veti vedea pe Fiul Omului sezand de-a drapta puterii si venind pe norii cerului.

Asadar, Domnul Iisus a vorbit in cele din urma, Nu ca sa iasa din rabdari Caiafa, si nici sa se dizvinovateasca, caci nu facuse nimic rau, ci ca sa marturiseasca Dumnezeirea si ca El este Mesia Hristos, Mantuitorul lumii, cum a fost numit de popor (cf. Ioan 442) cand a vazut invatatura si faptele Lui.

La aceasta Caiafa si-a iesit din minti de bucurie si a exclamat dramatic in fata Sinedriului, punandu-le judecatorilor cuvintele in gura, si zicand „A hulit! Ce ne mai trebuie martori Iata acum ati auzit hula Lui. Ce vi se pare Iar ei, raspunzand, au zis Este vinovat de moarte. Asa cei intrebati nu puteau sa zica nu, si s-au pronuntat pe fata ilegal si nu prin vot, zicand sentinta ce o cerea Caiafa ca „Este vinovat de moarte!!! Asa a primit Fiul lui Dumnezeu, Salvatorul omenirii si al nostru al fiecaruia, O sentinta nedrapta si strigatoare la cer!!! Domnul Iisus S-a impacat cu sentinta de a muri in locul nostru din cauza pacatelor noastre, pentru ca ne-a iubit si ne-a mantuit, in Suferinta si Moartea pe Cruce si in Invierea Sa, pe fiecare om de la o margine a pamantului la cealalta, care vine si crede in mantuirea adusa.

Odata Sentinta de condamnare la moarte a lui Iisus fiind pronuntata, Domnul a fost dat slujitorilor care „L-au scuipat in obrazul Lui, batandu-L cu pumnii, iar unii Ii dadeau palme. Zicand Pooroceste-ne, Hristoase, cine este cel ce Te-a lovit (Matei 2667-68).


Credinta si traditia crestina spun ca Iisus a înviat si s-a înaltat la ceruri, revenind alaturi de Dumnezeu Tatal. Dupa ce s-a înaltat în cer, discipolii I-au raspândit învataturile, ceea ce a dus la formarea celei de-a doua mari religii monoteiste universale - crestinismul. Principalele surse ce descriu viata lui Iisus sunt evangheliile canonice ale Noului Testament. Cele patru evanghelii din canonul Noului Testament sunt scrieri pseudonime, ele fiind scrise de autori anonimi si atribuite în mod traditional (dar inexact) lui Matei, Marcu, Luca si Ioan. Mai mult, cele patru evanghelii canonice nu au fost scrise de martori directi la evenimentele relatate, iar ele nici macar nu sustin ca ar fi scrise de martori directi la acele evenimente.

Conform credintei si traditiei religioase crestine, Iisus Hristos este Mesia (Unsul lui Dumnezeu) prevestit de profetii evrei ai Vechiului Testament. Soteriologia crestina învata ca rastignirea si moartea lui Iisus, ca ofranda rituala, urmata de Înviere si de Înaltarea la cer, au rascumparat pacatele lumii, facând posibila Mântuirea. Mama lui Iisus este Maria, iar tatal sau este Dumnezeu Tatal.

Pentru aproape toate denominatiunile crestine (cu exceptia unitarienilor, martorilor lui Iehova si mormonilor), Iisus Hristos este una din cele trei persoane sau ipostaze ale Sfintei Treimi, celelalte doua fiind Dumnezeu Tatal si Sfântul Duh. Cele trei ipostaze au aceeasi substanta, cea a Dumnezeului unic.
 

Prenumele vechi evreiesc este Iesua,  care înseamna YHWH mântuieste. Aceasta forma a fost elenizata initial sub forma Iason , apoi a fost transcrisa sub forma Iesoûs, în greaca, de catre traducatorii Septuagintei, cu referire la alte persoane purtând acelasi prenume. Pe de alta parte, forma greceasca  Khristós este o traducere a ebraicului masiakh (de unde în româneste - Mesia), care înseamna uns.

Preotii Iudeei de la acea vreme, sub conducerea marelui preot Caiafa (pus în functie de catre administratia romana) i-au cerut lui Pilat din Pont sa-l judece. Pilat desi a sustinut ca nu îl gaseste vinovat de conspiratie împotriva Romei, a acceptat executia acestuia la cererea multimii instigate de catre preoti.

Conform cu unele din relatarile Bibliei, Isus ar fi fost executat prin crucificare într-o vineri a 14-a zi din luna ebraica Nisan. Pilat din Pont a fost guvernatorul provinciei romane Iudeea între anii 26 d.Hr. si 36 d.Hr. si singurii ani în care 14 Nissan cade vinerea sunt 27, 33, 36 si, posibil, 31, în functie de când a fost vizibila Luna noua la Ierusalim. Ziua de vineri ca zi de crucificare a lui Hristos este îndoielnica deoarece el ar fi fost crucificat în ziua de dupa masa de Paste (Marcu 14,12; 15,25) si în ziua dinaintea mesei de Paste (Ioan 19,14). Prin urmare, nu se poate stabili ca fapt istoric în ce zi a fost crucificat Isus, deoarece marturiile istorice se contrazic între ele în aceasta privinta. Nu cunoastem nici ziua, nici anul, dar Sanders considera ca cel mai probabil Isus a murit în anul 30.

Evident!

De'a lungul timpului am invatat un lucru important. Sa nu deschid gura daca nu am nimic de zis! Si totusi, trebuie sa deschizi uneori gura, chiar daca nu ai nimic de zis( nu ma intelegeti gresit!), ma refer la acele clisee verbale de care te lovesti zi de zi. Acele intrebari pe care toti le folosim involuntar... Fara sa mai dam atentie raspunsului ce urmeaza sa'l primim.

- "Te'ai trezit?". A...Wtf?! Chiar daca sunt cu fata  tamponata de somn si cu o bala in coltul gurii :)), da, m'am trezit. Defapt, intai m'am sculat(din pat) pentru ca mai apoi sa ma trezesc, pentru ca asta e legea firii. 

- "Ce mai faci?".  Ma intrebi acelasi lucru zi de zi, sti sigur ca va urma sa'ti raspund "Bine...". Iar daca raspunsul meu va fi unul diferit te vei obosi decat sa intrebi "De ce?" pentru ca mai apoi sa schimbi subiectul.

Ajungi intr'o locatie, si persoana cu care trebuia sa te intalnesti iti spune:

-"Ai ajuns?" ... Pentru moment ramai blocat, te gandesti "Dar am ajuns?" sau... Dupa ce iti revi iti pui pe fata un zambet prostesc si spui "Da!", gen( ca tot e la moda genul) "Da...Si pe langa asta ai nevoie de niste ochelari cu dioptrii mari urgent, pentru ca am mai mult de 1, 50m si nu sunt chiar atat de mic/mica!" . Te simti putin aiurea de intrebarea lui/ei pentru ca nici macar nu realizeaza ce intrebare stupida ti'a pus.

O alta intrebare stupida si pusa la extreme:

- "Pot sa te intreb ceva?"...Normal ca tu o sa spui "Da..." poate neatent fiind... Pentru ca daca ai raspunde "Nu!" ai ramane si tu umpic curios si privind ca prostul in gol.

Persoanele "modeste" si care doresc sa fie laudate si apreciate, chiar daca nu au facut nimic demn de lauda folosesc enuntul:

" Sper sa'ti placa...". Si el stie ca nu e ceva nemaipomenit cum ar fi o vila pe plaja sau ceva gen, si tocmai d'asta te intreaba pentru ca stie ca nu vei fi deloc entuziasmat si doreste sa auda cateva cuvinte "dulci".

Alta...

"Ma iubesti?"...Tu, din politete o sa spui "Da"... Sau poate o sa spui un da din suflet, dar daca ar fi din suflet ai spune "Da! Te iubesc!". Intrebarea asta cred ca e cel mai des folosita de noile specimene "Pitzi", aaa...pardon, cu y, cand vor sa obtina ceva.

Si asa mai departe...

Durerile mici vorbesc, cele mari tac!

V'ati pus vreodata intrebarea de ce atunci cand esti bun cu persoana care crezi tu ca e bine tocmai aceea te ia peste picior? Si de ce pe cei care tin cu adevarat la tine ii lasi in spate? Doamne! Si cat de mult te doare cand afli, dar e prea tarziu! Cat de mult te doare cand persoana care te iubea enorm e lasata "pentru mai tarziu" pentru a sta tu cu cine "crezi tu ca e bine". Te doare... Si degeaba. Pentru ca numai ai nimic, si timpul inapoi nu se intoarce pentru tine, niciodata, pentru nimeni!

E greu sa taci...Si intotdeauna speri ca vei gasi pe cineva care sa te asculte, dar si acel cineva are durerile lui... Si el la randul lui cauta pe acel cineva care sa'i asculte durerile... Si tot asa, dar lantul se inchide, si atunci se formeaza un cerc de persoane ce se asculta reciproc si'si dau sfaturi. Ah! Si cat de bine e cand se gaseste "acel cineva" sa fie "incuietoarea" lantului. [Mersi Edi!;x]

Pot vorbi despre subiectu' asta la infinit, poate postarea nu mi'ar permite... Nu stiu. Asta pentru ca durerile mici vorbesc ... In schimb, despre partea cea mai dureroasa mi'e greu, si'mi place ca totul sa ramana in inima mea, nu in minte, pentru ca mintea ti'o poate "deregla" oricine, oricine vrea sa'ti faca rau. In schimb, in inima...Inima e un ocean de secrete, nimeni nu poate sa ajunga pe "fundul" ei ca sa "te poata descoperi intru'totul", pentru ca durerile mari tac, si nimeni nu le poate "auzi" pentru a le afla, inafara de tine!

O mica atentie pentru ele

Ma pot considera o persoana norocoasa. De ce? Pentru ca am 7 fete ce imi sunt mereu aproape. Indiferent de situatie si de greselile pe care le fac, atat fata de ele sau fata de altii.

Aceste persoane sunt: mama mea, Andreea(aka Jojo), Geo, Ioana(aka Roackeraaa), Beea, Athena, si Maia(care este in mintea si in inima mea mereu). 

Vreau sa le multumesc din suflet ca sunt mereu de partea mea, in ciuda faptului ca ne mai si "tragem de par".

In primul rand vreau ca mama mea sa stie ca este cea mai buna prietena a mea, ca ii multumesc ca ma pot baza pe ea in orice situatie, indiferent de subiectul ei, si ca o iubesc enorm. Aceleasi lucruri le puteam spune si despre Maia, dar acum pot spune doar ca ii multumesc ca are grija de mine acolo de sus si nu ma lasa sa pic la greu.

In al doilea rand vreau ca "Muschetarii mei" Jojo, Geo si Roackeraaa, sa stie ca nu numai ca imi pare rau si regret anumie lucruri. (O sa ma schimb fetelor, promit.)  Vreau sa stiti ca sunteti speciale pentru mine si ca va iubesc.

Si in al treilea rand, Beei si Athenei, care sunt niste colege deosebite si le multumesc ca'mi fac ziua mai frumoasa. Va iubesc bai!

Tin sa specific ca aceste cuvinte sunt spuse din inima si nu din minte.

Va iubesc fetelor!

Un alt fel de drog...

Nu o sa ma apuc sa scriu istoria, simbolistica sau chestiile gen. Pentru asta exista Wikipedia.
Intentionam sa scriu doar partea frumoasa a tatuajelor, dar nu stiu si daca o sa reusesc, pentru ca tatuajul este o arta, este un pact cu arta.
Tatuajul este un “tablou” pe care’l “porti” cu tine toata viata, nimeni nu ti’l poate scoate la licitatie si nimeni nu ti’l poate critica, pentru ca o data ce acul a intrat in piele, este ca si cum ai fi semnat un contract, este al tau, si nimeni nu ti’l poate lua de sub posesie.
Suna aiurea nu, poate pentru unii. Poate pentru altii nu. Pentru mine, una nu suna deloc aiurea.
De ce l’am numit un “drog diferita de toate celelalte”? Pentru ca, din propria experienta as dori mereu sa simt senzatia aceia cand te tatuezi, sau sa ascult “bzzz”itul pe care il scoate aparatul. Pentru unii este un sunet stresant, altii doar cand il aud se sperie si renunta la ideea de tatuare, dar sunetul acela este normal, pentru ca daca nu s’ar auzi, asta ar insemna ca aparatul nu functioneaza.
Am observat la diferite emisiuni ca oamenii ce urmau sa se tatueze aveau o tematica aleasa, cum ar fi pierderea unei persoane dragi, depasirea unui moment din viata… nu doar “infrumusetarea” corpului sau ascunderea unor cicatrici.
Am stat sa ma gandesc mult la semnificatia ce o putea avea primul meu tatuaj…Deoarece pana atunci nu simtisem durerea de a pierde pe cineva drag, si cum sunt o persoana nonconformista, si cu multa libertate de la parinti, am ales ca prim tatuaj sa fie pe incheietura mainii, o steluta de 2/2, verde. De ce? Pentru ca ma pot numi fana a culorii verzi si a stelelor. Ghinionul meu este ca cel care mi’a tatuat’o insemna ceva pentru mine, dar acum prefer sa nu comentez, acesta fiind un bun exemplu ca dezavantaj…In orice caz, o voi modifica cu siguranta, deoarece nu’mi place sa ma gandesc decat foarte rar la trecut, si n’as vrea sa fac din asta un caz special de a ma gandi. Al doilea tatuaj al meu au fost niste aripi de inger pe abdomen. Pentru mine reprezinta independenta si libertate. De aceste 2 lucruri ma bucur zi de zi(multumesc din suflet celor din jur, acestia fiind prietenii si familia, si unei persoane ce ma priveste de sus acum…).
Pot spune ca atunci cand te tatuezi pentru prima oara e ca un ritual… Oarecum initiatic… Tematica tatuajului, discutia pe care o porti cu artistul tatuator, muzica pe care esti tatuat, durerea pe care o suporti, ingrijirea tatuajului, revenirea la retusare, etcetera…
Am facut o pasiune pentru asa ceva, si asta ii pot multumi tipului care m’a invatat si ma invata in continuare sa tatuez.
In viitor o sa am si un tatuaj cu o semnificatie speciala, si anume pierderea unei persoane dragi, accea fiind bunica mea care m’a crescut. Tatuajul va fi un colaj cu portretul ei si cu lucrurile pe care ea le adora, de la flori pana la culoarea preferata.
In orice caz, eu pot spune ca este o experienta placuta. Daca vreti sa va tatuati, sa nu va lasati niciodata intimidati de lucrurile spuse de altii, cum ca va doare ingrozitor, etc. Normal ca va doare pentru ca un aparat bate cu 6000 de batai pe minut, efectiv taie pielea. Dar intotdeauna tatuajul, oricat de mic sau mare ar fi el, o sa inceapa sa doara abia spre sfarsit…Pentru ca pielea sa va face”coaja de portocala” si organismul nu v’a mai primi tus si’l va da afara.
Poti sa’ti tatuezi si un patrat, va incepe sa te doara abia la a 4′a latura. Poti sa’ti tatuezi tot spatele, incepand de la ceafa in jos…O sa incepi sa simti durerea abia spre sfarsitul coloanei…
Acum insa mi’e teama ca nu o sa ma mai pot lasa de acest drog, si ca o sa ajung cu corpul tatual full…Si poate atunci o sa regret ca nu o sa mai am niciun spatiu liber pe piele unde sa ma pot tatua, nici de cum nu voi regreta ca mi’am umplut pielea de tatuaje…

Se poate spune si asa...

Nu o sa ma apuc sa adaug intr’un timp scurt multe postari, pentru ca sigur o sa am o perioada(la inceput) in care o sa intru pe Blog zi de zi si o sa ma gandesc ce sa postez. Pai, asta va fi la inceput, se poate spune si asa…Pentru ca mai apoi o sa ma agat de una alta, si s’ar putea sa uit, sper sa nu…
Asta in caz ca poate uit de el...Si peste cativa ani o sa'mi amintesc si o sa postez ceva nou.