Un alt fel de drog...

Nu o sa ma apuc sa scriu istoria, simbolistica sau chestiile gen. Pentru asta exista Wikipedia.
Intentionam sa scriu doar partea frumoasa a tatuajelor, dar nu stiu si daca o sa reusesc, pentru ca tatuajul este o arta, este un pact cu arta.
Tatuajul este un “tablou” pe care’l “porti” cu tine toata viata, nimeni nu ti’l poate scoate la licitatie si nimeni nu ti’l poate critica, pentru ca o data ce acul a intrat in piele, este ca si cum ai fi semnat un contract, este al tau, si nimeni nu ti’l poate lua de sub posesie.
Suna aiurea nu, poate pentru unii. Poate pentru altii nu. Pentru mine, una nu suna deloc aiurea.
De ce l’am numit un “drog diferita de toate celelalte”? Pentru ca, din propria experienta as dori mereu sa simt senzatia aceia cand te tatuezi, sau sa ascult “bzzz”itul pe care il scoate aparatul. Pentru unii este un sunet stresant, altii doar cand il aud se sperie si renunta la ideea de tatuare, dar sunetul acela este normal, pentru ca daca nu s’ar auzi, asta ar insemna ca aparatul nu functioneaza.
Am observat la diferite emisiuni ca oamenii ce urmau sa se tatueze aveau o tematica aleasa, cum ar fi pierderea unei persoane dragi, depasirea unui moment din viata… nu doar “infrumusetarea” corpului sau ascunderea unor cicatrici.
Am stat sa ma gandesc mult la semnificatia ce o putea avea primul meu tatuaj…Deoarece pana atunci nu simtisem durerea de a pierde pe cineva drag, si cum sunt o persoana nonconformista, si cu multa libertate de la parinti, am ales ca prim tatuaj sa fie pe incheietura mainii, o steluta de 2/2, verde. De ce? Pentru ca ma pot numi fana a culorii verzi si a stelelor. Ghinionul meu este ca cel care mi’a tatuat’o insemna ceva pentru mine, dar acum prefer sa nu comentez, acesta fiind un bun exemplu ca dezavantaj…In orice caz, o voi modifica cu siguranta, deoarece nu’mi place sa ma gandesc decat foarte rar la trecut, si n’as vrea sa fac din asta un caz special de a ma gandi. Al doilea tatuaj al meu au fost niste aripi de inger pe abdomen. Pentru mine reprezinta independenta si libertate. De aceste 2 lucruri ma bucur zi de zi(multumesc din suflet celor din jur, acestia fiind prietenii si familia, si unei persoane ce ma priveste de sus acum…).
Pot spune ca atunci cand te tatuezi pentru prima oara e ca un ritual… Oarecum initiatic… Tematica tatuajului, discutia pe care o porti cu artistul tatuator, muzica pe care esti tatuat, durerea pe care o suporti, ingrijirea tatuajului, revenirea la retusare, etcetera…
Am facut o pasiune pentru asa ceva, si asta ii pot multumi tipului care m’a invatat si ma invata in continuare sa tatuez.
In viitor o sa am si un tatuaj cu o semnificatie speciala, si anume pierderea unei persoane dragi, accea fiind bunica mea care m’a crescut. Tatuajul va fi un colaj cu portretul ei si cu lucrurile pe care ea le adora, de la flori pana la culoarea preferata.
In orice caz, eu pot spune ca este o experienta placuta. Daca vreti sa va tatuati, sa nu va lasati niciodata intimidati de lucrurile spuse de altii, cum ca va doare ingrozitor, etc. Normal ca va doare pentru ca un aparat bate cu 6000 de batai pe minut, efectiv taie pielea. Dar intotdeauna tatuajul, oricat de mic sau mare ar fi el, o sa inceapa sa doara abia spre sfarsit…Pentru ca pielea sa va face”coaja de portocala” si organismul nu v’a mai primi tus si’l va da afara.
Poti sa’ti tatuezi si un patrat, va incepe sa te doara abia la a 4′a latura. Poti sa’ti tatuezi tot spatele, incepand de la ceafa in jos…O sa incepi sa simti durerea abia spre sfarsitul coloanei…
Acum insa mi’e teama ca nu o sa ma mai pot lasa de acest drog, si ca o sa ajung cu corpul tatual full…Si poate atunci o sa regret ca nu o sa mai am niciun spatiu liber pe piele unde sa ma pot tatua, nici de cum nu voi regreta ca mi’am umplut pielea de tatuaje…