vineri, 12 martie 2010

Durerile mici vorbesc, cele mari tac!

V'ati pus vreodata intrebarea de ce atunci cand esti bun cu persoana care crezi tu ca e bine tocmai aceea te ia peste picior? Si de ce pe cei care tin cu adevarat la tine ii lasi in spate? Doamne! Si cat de mult te doare cand afli, dar e prea tarziu! Cat de mult te doare cand persoana care te iubea enorm e lasata "pentru mai tarziu" pentru a sta tu cu cine "crezi tu ca e bine". Te doare... Si degeaba. Pentru ca numai ai nimic, si timpul inapoi nu se intoarce pentru tine, niciodata, pentru nimeni!

E greu sa taci...Si intotdeauna speri ca vei gasi pe cineva care sa te asculte, dar si acel cineva are durerile lui... Si el la randul lui cauta pe acel cineva care sa'i asculte durerile... Si tot asa, dar lantul se inchide, si atunci se formeaza un cerc de persoane ce se asculta reciproc si'si dau sfaturi. Ah! Si cat de bine e cand se gaseste "acel cineva" sa fie "incuietoarea" lantului. [Mersi Edi!;x]

Pot vorbi despre subiectu' asta la infinit, poate postarea nu mi'ar permite... Nu stiu. Asta pentru ca durerile mici vorbesc ... In schimb, despre partea cea mai dureroasa mi'e greu, si'mi place ca totul sa ramana in inima mea, nu in minte, pentru ca mintea ti'o poate "deregla" oricine, oricine vrea sa'ti faca rau. In schimb, in inima...Inima e un ocean de secrete, nimeni nu poate sa ajunga pe "fundul" ei ca sa "te poata descoperi intru'totul", pentru ca durerile mari tac, si nimeni nu le poate "auzi" pentru a le afla, inafara de tine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu