Evident!

De'a lungul timpului am invatat un lucru important. Sa nu deschid gura daca nu am nimic de zis! Si totusi, trebuie sa deschizi uneori gura, chiar daca nu ai nimic de zis( nu ma intelegeti gresit!), ma refer la acele clisee verbale de care te lovesti zi de zi. Acele intrebari pe care toti le folosim involuntar... Fara sa mai dam atentie raspunsului ce urmeaza sa'l primim.

- "Te'ai trezit?". A...Wtf?! Chiar daca sunt cu fata  tamponata de somn si cu o bala in coltul gurii :)), da, m'am trezit. Defapt, intai m'am sculat(din pat) pentru ca mai apoi sa ma trezesc, pentru ca asta e legea firii. 

- "Ce mai faci?".  Ma intrebi acelasi lucru zi de zi, sti sigur ca va urma sa'ti raspund "Bine...". Iar daca raspunsul meu va fi unul diferit te vei obosi decat sa intrebi "De ce?" pentru ca mai apoi sa schimbi subiectul.

Ajungi intr'o locatie, si persoana cu care trebuia sa te intalnesti iti spune:

-"Ai ajuns?" ... Pentru moment ramai blocat, te gandesti "Dar am ajuns?" sau... Dupa ce iti revi iti pui pe fata un zambet prostesc si spui "Da!", gen( ca tot e la moda genul) "Da...Si pe langa asta ai nevoie de niste ochelari cu dioptrii mari urgent, pentru ca am mai mult de 1, 50m si nu sunt chiar atat de mic/mica!" . Te simti putin aiurea de intrebarea lui/ei pentru ca nici macar nu realizeaza ce intrebare stupida ti'a pus.

O alta intrebare stupida si pusa la extreme:

- "Pot sa te intreb ceva?"...Normal ca tu o sa spui "Da..." poate neatent fiind... Pentru ca daca ai raspunde "Nu!" ai ramane si tu umpic curios si privind ca prostul in gol.

Persoanele "modeste" si care doresc sa fie laudate si apreciate, chiar daca nu au facut nimic demn de lauda folosesc enuntul:

" Sper sa'ti placa...". Si el stie ca nu e ceva nemaipomenit cum ar fi o vila pe plaja sau ceva gen, si tocmai d'asta te intreaba pentru ca stie ca nu vei fi deloc entuziasmat si doreste sa auda cateva cuvinte "dulci".

Alta...

"Ma iubesti?"...Tu, din politete o sa spui "Da"... Sau poate o sa spui un da din suflet, dar daca ar fi din suflet ai spune "Da! Te iubesc!". Intrebarea asta cred ca e cel mai des folosita de noile specimene "Pitzi", aaa...pardon, cu y, cand vor sa obtina ceva.

Si asa mai departe...

Durerile mici vorbesc, cele mari tac!

V'ati pus vreodata intrebarea de ce atunci cand esti bun cu persoana care crezi tu ca e bine tocmai aceea te ia peste picior? Si de ce pe cei care tin cu adevarat la tine ii lasi in spate? Doamne! Si cat de mult te doare cand afli, dar e prea tarziu! Cat de mult te doare cand persoana care te iubea enorm e lasata "pentru mai tarziu" pentru a sta tu cu cine "crezi tu ca e bine". Te doare... Si degeaba. Pentru ca numai ai nimic, si timpul inapoi nu se intoarce pentru tine, niciodata, pentru nimeni!

E greu sa taci...Si intotdeauna speri ca vei gasi pe cineva care sa te asculte, dar si acel cineva are durerile lui... Si el la randul lui cauta pe acel cineva care sa'i asculte durerile... Si tot asa, dar lantul se inchide, si atunci se formeaza un cerc de persoane ce se asculta reciproc si'si dau sfaturi. Ah! Si cat de bine e cand se gaseste "acel cineva" sa fie "incuietoarea" lantului. [Mersi Edi!;x]

Pot vorbi despre subiectu' asta la infinit, poate postarea nu mi'ar permite... Nu stiu. Asta pentru ca durerile mici vorbesc ... In schimb, despre partea cea mai dureroasa mi'e greu, si'mi place ca totul sa ramana in inima mea, nu in minte, pentru ca mintea ti'o poate "deregla" oricine, oricine vrea sa'ti faca rau. In schimb, in inima...Inima e un ocean de secrete, nimeni nu poate sa ajunga pe "fundul" ei ca sa "te poata descoperi intru'totul", pentru ca durerile mari tac, si nimeni nu le poate "auzi" pentru a le afla, inafara de tine!

O mica atentie pentru ele

Ma pot considera o persoana norocoasa. De ce? Pentru ca am 7 fete ce imi sunt mereu aproape. Indiferent de situatie si de greselile pe care le fac, atat fata de ele sau fata de altii.

Aceste persoane sunt: mama mea, Andreea(aka Jojo), Geo, Ioana(aka Roackeraaa), Beea, Athena, si Maia(care este in mintea si in inima mea mereu). 

Vreau sa le multumesc din suflet ca sunt mereu de partea mea, in ciuda faptului ca ne mai si "tragem de par".

In primul rand vreau ca mama mea sa stie ca este cea mai buna prietena a mea, ca ii multumesc ca ma pot baza pe ea in orice situatie, indiferent de subiectul ei, si ca o iubesc enorm. Aceleasi lucruri le puteam spune si despre Maia, dar acum pot spune doar ca ii multumesc ca are grija de mine acolo de sus si nu ma lasa sa pic la greu.

In al doilea rand vreau ca "Muschetarii mei" Jojo, Geo si Roackeraaa, sa stie ca nu numai ca imi pare rau si regret anumie lucruri. (O sa ma schimb fetelor, promit.)  Vreau sa stiti ca sunteti speciale pentru mine si ca va iubesc.

Si in al treilea rand, Beei si Athenei, care sunt niste colege deosebite si le multumesc ca'mi fac ziua mai frumoasa. Va iubesc bai!

Tin sa specific ca aceste cuvinte sunt spuse din inima si nu din minte.

Va iubesc fetelor!

Un alt fel de drog...

Nu o sa ma apuc sa scriu istoria, simbolistica sau chestiile gen. Pentru asta exista Wikipedia.
Intentionam sa scriu doar partea frumoasa a tatuajelor, dar nu stiu si daca o sa reusesc, pentru ca tatuajul este o arta, este un pact cu arta.
Tatuajul este un “tablou” pe care’l “porti” cu tine toata viata, nimeni nu ti’l poate scoate la licitatie si nimeni nu ti’l poate critica, pentru ca o data ce acul a intrat in piele, este ca si cum ai fi semnat un contract, este al tau, si nimeni nu ti’l poate lua de sub posesie.
Suna aiurea nu, poate pentru unii. Poate pentru altii nu. Pentru mine, una nu suna deloc aiurea.
De ce l’am numit un “drog diferita de toate celelalte”? Pentru ca, din propria experienta as dori mereu sa simt senzatia aceia cand te tatuezi, sau sa ascult “bzzz”itul pe care il scoate aparatul. Pentru unii este un sunet stresant, altii doar cand il aud se sperie si renunta la ideea de tatuare, dar sunetul acela este normal, pentru ca daca nu s’ar auzi, asta ar insemna ca aparatul nu functioneaza.
Am observat la diferite emisiuni ca oamenii ce urmau sa se tatueze aveau o tematica aleasa, cum ar fi pierderea unei persoane dragi, depasirea unui moment din viata… nu doar “infrumusetarea” corpului sau ascunderea unor cicatrici.
Am stat sa ma gandesc mult la semnificatia ce o putea avea primul meu tatuaj…Deoarece pana atunci nu simtisem durerea de a pierde pe cineva drag, si cum sunt o persoana nonconformista, si cu multa libertate de la parinti, am ales ca prim tatuaj sa fie pe incheietura mainii, o steluta de 2/2, verde. De ce? Pentru ca ma pot numi fana a culorii verzi si a stelelor. Ghinionul meu este ca cel care mi’a tatuat’o insemna ceva pentru mine, dar acum prefer sa nu comentez, acesta fiind un bun exemplu ca dezavantaj…In orice caz, o voi modifica cu siguranta, deoarece nu’mi place sa ma gandesc decat foarte rar la trecut, si n’as vrea sa fac din asta un caz special de a ma gandi. Al doilea tatuaj al meu au fost niste aripi de inger pe abdomen. Pentru mine reprezinta independenta si libertate. De aceste 2 lucruri ma bucur zi de zi(multumesc din suflet celor din jur, acestia fiind prietenii si familia, si unei persoane ce ma priveste de sus acum…).
Pot spune ca atunci cand te tatuezi pentru prima oara e ca un ritual… Oarecum initiatic… Tematica tatuajului, discutia pe care o porti cu artistul tatuator, muzica pe care esti tatuat, durerea pe care o suporti, ingrijirea tatuajului, revenirea la retusare, etcetera…
Am facut o pasiune pentru asa ceva, si asta ii pot multumi tipului care m’a invatat si ma invata in continuare sa tatuez.
In viitor o sa am si un tatuaj cu o semnificatie speciala, si anume pierderea unei persoane dragi, accea fiind bunica mea care m’a crescut. Tatuajul va fi un colaj cu portretul ei si cu lucrurile pe care ea le adora, de la flori pana la culoarea preferata.
In orice caz, eu pot spune ca este o experienta placuta. Daca vreti sa va tatuati, sa nu va lasati niciodata intimidati de lucrurile spuse de altii, cum ca va doare ingrozitor, etc. Normal ca va doare pentru ca un aparat bate cu 6000 de batai pe minut, efectiv taie pielea. Dar intotdeauna tatuajul, oricat de mic sau mare ar fi el, o sa inceapa sa doara abia spre sfarsit…Pentru ca pielea sa va face”coaja de portocala” si organismul nu v’a mai primi tus si’l va da afara.
Poti sa’ti tatuezi si un patrat, va incepe sa te doara abia la a 4′a latura. Poti sa’ti tatuezi tot spatele, incepand de la ceafa in jos…O sa incepi sa simti durerea abia spre sfarsitul coloanei…
Acum insa mi’e teama ca nu o sa ma mai pot lasa de acest drog, si ca o sa ajung cu corpul tatual full…Si poate atunci o sa regret ca nu o sa mai am niciun spatiu liber pe piele unde sa ma pot tatua, nici de cum nu voi regreta ca mi’am umplut pielea de tatuaje…

Se poate spune si asa...

Nu o sa ma apuc sa adaug intr’un timp scurt multe postari, pentru ca sigur o sa am o perioada(la inceput) in care o sa intru pe Blog zi de zi si o sa ma gandesc ce sa postez. Pai, asta va fi la inceput, se poate spune si asa…Pentru ca mai apoi o sa ma agat de una alta, si s’ar putea sa uit, sper sa nu…
Asta in caz ca poate uit de el...Si peste cativa ani o sa'mi amintesc si o sa postez ceva nou.